Noapte buna!

Saruta-mi pleoapele de noapte buna,

Inchide-mi geana usor,

Sa te visez in fiecare seara,

Sa dansam pe aripile vantului...

Paseste pe petalele inimii mele,

Zburda pe urechile mele,
Saruta-mi norocul

Facandu-l sa se implineasca...

Buzele sa-ti fie casa,

Sa alergi pe brat cantand,

Iar in minte cand imi vei intra,

Spune-mi ca ma iubesti...

Cand tu ma vei visa

Eu voi face la fel.

Iti voi spune ca ma pierd in ochii tai

Si ca ma ratacesc in parfumul tau.

Dimineata cand ma voi trezi,

Cand iti voi vedea chipul,

Am sa stiu ca a fost doar un vis ,
Dar am sa ma bucur de el din toata inima.

Am sa astept o zi intreaga ,

Doar ca sa vina din nou noaptea,

Sa te visez din nou,

Sa te iubesc din nou...

Pe vecie...

Mintea mea zboara si acum prin trecut...Cat de minunat a fost sa caut prin inima mea un loc si pentru tine.Pluteam spre luna impreuna cantand in soapte iubirea noastra...In ochii tai suradeau vremurile in care ne-am cunoscut.Copacii se-aplecau inaintea noastra facandu-ne loc printre ei.Pictam cu lacrimi de bucurie marea involburata...Acum, din fericire radem de fostele vremuri in care ne certam, stiind ca dragostea noastra e vesnica...Nici iarna geroasa nu ne putea spulbera visul de a imbatrani impreuna. Fericite vremuri in care zburdam pe campii tinandu-ne de mana, dar acum zburdam pe nori, iar ingerii ne tineau sa nu cadem...Cu fiecare secunda iubirea noastra creste din ce in ce mai mult si jur ca nimic nu ne poate despartii....

Layla

Scrisoare pentru parinti

Ne-am intors de la club.A fost prima oara cand voi ma-ti lasat.Bineinteles ca m-ati lasat cu o tona de conditii de genul sa nu ma intorc singura cu masina, cu toate ca abia mi-am luat permisul de conducere, sau sa-mi fac timp sa-mi invat pentru examen etc.Initial, Alex, prietenul meu, si ceielalti colegi de la colegiu, ma sfatuisera sa va spun ca mergem la biblioteca, dar nu am putut sa va mint.
Ei bine, nu pot sa spun ca nu am regretat ca am fost acolo, dar nici nu pot sa spun ca nu mi-a placut. A fost o noapte de vis.Spre supararea voastra, a fost
"noapte".
Cand am iesit pregatindu-ne sa plecam, am constatat ca cativa colegi erau beati, dintre care si cel care ma ducea pe mine si pe Alex cu masina.Cand am urcat in masina, Alex mi-a spus ca sta el in fata, de teama sa-l ajute pe colegul nostru care putea sa faca accident.Mereu am avut incredere in el, asa ca am acceptat.Dragul de Alex!Il iubesc ca pe ochii din cap.Am o dragoste enorma pentru el...
O vreme, "soferul" a bolborosit termeni de neinteles si de cateva dati era sa faca accident, asa ca am stat cu sufletul la gura tot drumul, cel putin o vreme, pana cand am auzit un scartait lung si nu am mai vazut nimic...doar o zdruncitura enorm de puternica.
Peste cateva ceasuri, m-am trezit intr-o sala mare. Se pare ca am ajens la urgente.Mi-am vazut parintii langa mine rasufland usurati.Am incercat sa ma ridic, dar spatele ma durea ingrozitor...Alex! Unde este Alex? Am uitat de durere, m-am ridicat greoi din pat si m-am repezit la medici..."Ne pare rau" mi-au raspuns."Ne pare rau"?!?Au idee cat inseamna pentru mine?!Nenorocitii!Nu le-ar parea rau nici daca ar muri presedintele! Nu! Alex nu poate muri! Este imposibil!!!Parintii tipau la mine sa stau jos. Sa stau jos?!Nu! Ba chiar merg afara la locul accidentului!Cand am ajuns, mi-am pus mana la gura uda de lacrimi! Am cazut in genunchi in fata masinii turtite pe jumatate de zidul unei cladiri.Parprizul masinii era facut bucatele.Primele raze de soare luminau o fata dulce, dar plina de cioburi si sange. Aproape ca nu-l mai recunosteam pe scumpul meu Alex...M-am surprins pe mine insani fugind spre lac.Mereu obisnuiam sa mergem acolo impreuna, dar acum, pentru mine, timpul se oprise.La rasarit, lacul era minunat...Dar nu pentru mine...Pentru mine era ultima oara cand urma sa-l vad...Durerea mea era prea adanca...mult prea adanca...nu mai aveam de ce sa iubesc...nu mai aveam de ce sazambesc...nu mai aveam de ce sa traiesc...

Layla

N-as schimba nimic...

Dacă ar fi sa merg in zbor
Printre trestii, acum un an,
As cânta din nou in cor
Ca sa-mi fii din nou un fan.

Ne-am cunoaşte încă o data.
Ne-am plimba zambind prin parcuri,
M-as mândri ca-s prima fata
Pe care-ai indragit vreodata.

Ne-am iubi plutind pe vise,
Tinandu-ne de mana lângă mare
In fata unei magice eclipse
Tu cu soarele in mana, iar eu cu o floare.

Deschide-ti aripile!

Deschide-ti aripile asupra mea!
Sa fiu mereu micuta ta,
Asupra careia mereu veghezi,
Indiferent de timp sau unde sezi.

Sa ma pazesti in noaptea rea,
Sa ma ajuti in vremea grea,
Sa ma acoperi cand e frig,
Sa fii aici cand eu te strig.

Ai sa fi oare departe,
Intr-o poveste dintr-o carte,
Unde n-am sa te gasesc
Oricat de mult eu imi doresc?

Sa nu pleci de langa mine,
Caci te iubesc numai pe tine!
Atat de mult as vrea sa stai,
Pana nu voi mai avea trai.

Ai plecat...

Am iesit afara sa iau o gura de aer.Parcul imi soptea cu o voce stanie si apasatoare...Putine flori se ingramadeau intr-un loc mic, izolat de lume.Parca o forta de nedescris ma atragea spre ele.Poate era o nevoie ciudata de cineva care sa ma inteleaga, poate era o curiozitate foarte mare...dar poate doar depresia ma facea sa o iau razna...

Nu ma mai puteam tine pe picioare...m-am lasat sa cad in genunchi in fata unei flori care ma asculta, ma intelegea...trandafirul...pur si simplu am simtit o legatura...una ciudata...infrcosatoare...

Un strop de roua aluneca usor pe petalele-i subtiri.Ma uit mai atent...Nu, nu aluneca, doar se misca...nelinistita.Un fior mi-a cutremurat tot corpul...Trebuia sa scap de floarea aceea...

Am incercat sa fac ture de parc...degeaba...parca ma urmarea...nu putem sa-l uit si de fiecare data imi amintea si mai tare la ce s-a intamplat intre noi si ma gandeam la tine in continuu.Mai vedeam multi trandafiri, dar tot stiam ca nu e el, iar atunci cand am crezut ca durerea a disparut pe o adiere de vant, m-am trezit in acelasi loc..langa trandafir...M-am oprit...parca incerca tot timpul acesta sa-mi spuna ceva...

Pentru a doua oara am ingenunchiat in fata lui, dar de data aceasta nu am mai stat degeaba holbandu-ma la el...Tulpina s-a supus cu greu stransorii mele, dar, in final, s-a lasat purtat de degetele mele.Din nou trandafirul ma apasa pe inima ...Mi-a amortit degetul din care a iesit o picatura mare de sange care se rostogoleste cu repeziciune la ridicarea mainii peste stropul de roua proaspata spulberand orice puritate din el...

Se pare ca picatura de apa nu are soarta mai feriricita ca a mea...Atunci m-am gandit la povestea mea...La inceput m-ai indragit, la fel ca eu pe trandafir, dar eu am fost cam izolata si tu ai inceput sa ai dubii in legatura cu mine pana cand ai incercat sa scapi de mine, dar eu te urmaream.In final ai scapat de mine, dar ti-a parut rau si te-ai intors la mine crezand ca poate ai gresit in legatura cu mine, dar eu am ripostat si te-am ranit.Dupa aceea mi-ai rupt inima din radacini plecand, iar apoi am disperat de durere si regret, care mi-au umplut inima ca picatura de apa umpluta de sangele crud si rece al unei fete indurerate...